In actualul model de democraţie reprezentativă, in cadrul unei republici semi-prezidenţiale, există 2 tipuri de “contracte”, recte mandate, pe care alegătorul le incheie cu reprezentanţii săi: primul are drept obiect considerente socio-economice şi este incheiat cu un partid sau cu o alianţă de partide ce propun un program de guvernare, iar al doilea este eminamente politic şi priveşte acţiunea organizatorică de tip executiv, adică actul politic in esenţă, acest mandat fiind acordat preşedintelui. Deşi neclare in textul constituţional, competenţele preşedintelui cuprind zona politică a executivului, in timp ce Guvernul preia zona economică. Distincţia aceasta nu este rigidă, absolută, dar, pentru că preşedintele are dreptul exclusiv de a desemna demnitari in anumite funcţii publice şi in magistratură, rezultă că politica este in principal apanajul său. Dumneavoastră, prin votul acordat lui Băsescu, l-aţi angajat să facă politică de stat in locul dumneavoastră, nu să vă pună ideile, principiile, marotele in practică. Ar fi şi absurd ca preşedintele să aplice cumva principiile -diferite, evident- tuturor electorilor săi. Ca atare, contractul de care vorbiţi dumneavoastră nu putea fi rupt prin simplul act politic ce constă intr-un endorsement aşteptat, previzibil. In fapt susţinerea EU de către Băsescu nu este o ruptură abruptă a unei vechi politici, ci o reconfirmare a unei mai vechi simpatii şi legături cât se poate de publice.

In opinia mea, mandatul acordat alianţei de dreapta ce l-a propulsat pe Băsescu in funcţia de preşedinte a fost parţial incălcat incă din 2005, de către toate partidele ce o compuneau, sub raport economic, şi de către un grup substanţial de politicieni, sub raport al normei ce protejează statul de drept şi justiţia, incepînd cu 2007 şi ulterior, in 2009, mai grav, in raport cu voinţa cetăţenilor exprimată intr-un referendum. PDL+PNL+PC au dovedit cu vârf şi indesat că nu-s partide de dreapta in ceea ce priveşte politicile sociale şi economice, iar mai apoi, unindu-se in cuget şi simţiri cu PSD, PPDD, UNPR, că nu inţeleg să repecte valorile democraţiei şi statului de drept. Ca atare, contractul acela rupt este mandatul acordat partidelor pretinse de dreapta, nu cel acordat lui băsescu.

Acum, despre jocul politic la care asistăm. Există un efect neaşteptat al acestui ultim act politic al preşedintelui. Sincer să fiu sunt şi eu uimit de meşteşugul lui Băsescu şi de ce poate provoca in minţile noastre. Vorbesc din perspectiva unui libertarian detaşat de partizanate, plin de lehamite faţă de politica neaoşă, care aproape şi-a jurat in 2009 să nu mai ofere voturi şi incredere acestei clase politice. Deci, un scârbit apolitic şi ultracârcotaş…sau o scârbă boicotistă cu aere elitiste, depinde cine face caracterizarea. Ei bine, deşi nu o agreez deloc pe Udrea, deşi găsesc P(i)MP a fi un soi de partid-borsetă ridicol de gonflată, deşi sunt conştient că loja lui Băsescu stă prost cu resursele umane, deşi imi este evident că valorile mele de dreapta nu-s deloc impărtăşite de gaşca lui Udrea, ei bine, cu toate acestea iată că Băsescu a reuşit să mă pună pe gânduri şi să mă determine să iau in calcul opţiunea candidatului Udrea. De ce? culmea, is mai multe motive.

1. Pentru că a trezit in mine feminismul sau, in fine, cavalerismul meu vetust. Avalanşa de vexaţiuni şi invective -unele gratuite, altele justificate- ce se prăvăleşte in capul Elenei este atât de scârbavnică incât simt că ar fi o laşitate de nepermis să stau in continuare cu mâinile in sân, in turnuleţul meu de fildeş unde se aude doar jazzul in surdină. Nu se poate ca o femeie-politician să fie tratată atât de ireverenţios, inechitabil şi emoţional de către o lume cu atâtea pretenţii şi veleităţii, recte societatea civilă a intelectualilor publici. Ca atare, pot face abstracţie de materialul uman livrat in inveliş feminin tocmai pentru a restabili un echilibru necesar intre sexe. E musai, că altfel ne trezim cu o ascensiune aberantă a talibanilor patriarhali ortodocsişti. Desigur, aş putea s-o votez pe Monica Macovei. Numai că această doamnă nu reuşeşte să puncteze intr-un aspect esenţial:
2. Pentru că, spre deosebire de majoritatea celorlalţi candidaţi, Udrea a activat şi in mediul privat. Nu a fost toată viaţa ei un bugetar, precum alţii, a dovedit că ştie să se descurce şi singură, pe piaţa liberă, atât de liberă cât poate fi intr-un stat socialist ca al nostru. Iar acest background e imposibil să nu fi lăsat urme in mintea ei. Mi-e dificil să evaluez aceste urme, dar tind să cred că in urma experienţelor sale, mentalitatea ei s-a desprins de cea a unui asistat, deci sunt şanse să existe un sâmbure de inteligenţă şi autonomie de gândire economică. De aici imi rezultă că Udrea ar fi cel mai de dreapta candidat posibil la actualul nivel de dezvoltare a clasei politice. Sau, măcar cel mai puţin de stânga. La fel cum a fost şi cazul lui Băsescu, care, de bine de rău, se pare că a fost capabil să iniţieze nişte afaceri mărunte cu blugi şi casetofoane. Ăsta-i un atu dpdv al unui cetăţean cu convingeri liberale.
3. Pentru că este planturoasă. Da, pentru fizic. Ceea ce resping atâţia indivizi ca element de frivolitate este in realitate deosebit de important in politică. Şi nu, nu (mai) este frumoasă, ci planturoasă, trainică, iar corpul ei masiv indică sănătate, putere, dinamism, la fel ca şi Ponta, de altfel, trebuie să-i recunoaştem şi lui meritele. Oamenii, in majoritatea lor, au prejudecăţi şi preferinţe ridicole, dar astea le ghidează alegerile, mai ales in lipsa unui set de valori bine conturate. Votează cu unu pentru că are un rânjet larg ce indeamnă la veselie, cu altu pentru că are o ţăcălie gâdilicioasă, cu altu pentru că expune o chelie nepăsătoare cu care se-mpacă bine. Udrea poate fi votată exclusiv pentru sânii dumneai. E un fapt. La capitolul “fizic şi semnalmente ieşite din comun” stă mult mai bine decât johannis sau macovei, ca să nu mai vorbim de diaconescu, un individ care dă bine la sindrofii cu diplomaţi dar este uitat de popor la 10 secunde după ce s-a terminat ştirea. Dacă sânii contează pentru atâta lume, cine sunt eu să-i minimalizez sau efectiv să-i elimin din dezbaterea politică prin demonizarea expunerii lor prin decolteuri generoase? din contră, e foarte bine că sânii Elenei s-au iţit pe scena politică ca să sufoce cu volumul lor moaca pufoasă a flăcăului adorat de babele din Oltenia.

Ca atare, contemplînd carapacea rezistentă a candidatei pmp, spre uimirea mea, s-ar putea să ies totuşi la vot şi să o votez pe Udrea. M-a convins Băsescu. Şi da, mi-a plăcut mult manevra asta de separare a apelor precum şi reacţiile spectatorilor, intrigaţi şi dezamăgiţi, deşi, in fond a fost menită să potenţeze celălalt candidat rezonabil, Monica Macovei. Contractul pe care il credeam caduc pare că-şi produce in continuare efectele.

SCRISA DE UN Eunuc , SINGUR CUC , sub un nuc

Advertisements